DONÁRIU s.n. Parte a unui templu sau a altui edificiu antic unde se păstrau ofrandele aduse zeilor. ♦ Piesă cu caracter votiv. [< fr., lat. donarium]. Vezi definitia »

MANÚBRIU, manubrii, s. n. 1. (Zool.) Formație tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică în formă de mâner. – Din fr., lat. manubrium. Vezi definitia »

SPOLIÁRIU s. n. loc în care erau despuiați gladiatorii omorâți în arenă. (< lat. spoliarium) Vezi definitia »

ACVÁRIU s. n. 1. vas, bazin în care se țin animale și plante acvatice. ◊ sală, clădire care îl adăpostește. 2. instituție științifică specializată în studiul animalelor acvatice. (< fr., lat. aquarium, it. acquario) Vezi definitia »

CONDOMÍNIU s.n. Drept de suveranitate exercitat în comun de două sau de mai multe puteri asupra aceluiași teritoriu. [Pron. -niu, var. condominium s.n. / < fr. condominium, it. condominio, cf. lat. cum – cu, dominium – suveranitate]. Vezi definitia »