SCIT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparținea unei populații indo-europene nomade, în stepele din nordul Mării Negre și ale Mării Caspice; scitic. ◊ (s. f.) limbă iraniană veche vorbită de sciți; scitică. (< fr. scythe, lat. scytha) Vezi definitia »

GAMETOFÍT s. m. 1. organism vegetal care se înmulțește prin gameți. 2. fază din ciclul vital al unei plante care produce gameți. 3. generație sexuată având celule cu nuclei haploizi. (< fr. gamétophyte) Vezi definitia »

STOLZÍT s.n. Wolframat natural de plumb. [< fr. stolzite]. Vezi definitia »

BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Stătut, care miroase urât. – V. bâhli. Vezi definitia »

STELÍT s. n. aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. (< fr. stellite, germ. Stellit) Vezi definitia »