HIPERATÓM s. m. atom instabil, în care unul dintre nuclee este înlocuit, pentru un timp extrem de scurt, cu un hiperon. (< hiper- + atom) Vezi definitia »

DICTIOZÓM s. m. organit celular într-o rețea care formează un sistem de canalicule fine, ca niște săculeți dispuși în teancuri, având rol secretor. (< germ. Dictyosom) Vezi definitia »

ERITROMIELOBLASTÓM s. n. mielom dezvoltat de mieloblaști și de mielocite. (< fr. érythromyéloblastome) Vezi definitia »

om destept de stiinta Vezi definitia »

-NÓM² elem. „parte, diviziune”, „termen”. (< fr. -nome, cf. gr. nome) Vezi definitia »