TRADIȚIONALÍSM s. n. atașament față de tradiție. ◊ orientare social-politică și culturală îndreptată spre considerarea nediferențiată, necritică a valorilor tradiției. ◊ tendință, mai ales în planul culturii, de suprasolicitare a elementelor tradiției, înțelese ca valori de sine, fără selecționare critică și fără interpretarea lor prin prisma noilor valori produse de evoluția social-culturală. (< fr. traditionalisme) Vezi definitia »

SILABÍSM s.n. Sistem de scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. [< fr. syllabisme]. Vezi definitia »

BEHAVIORÍSM s. n. Teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferențială a omului și animalului față de un stimulent exterior organismului; comportamentism. [Pr.: -vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme. Vezi definitia »

MIOSPÁSM s.n. (Med.) Contracție musculară spasmodică. [Pron. mi-o-, pl. -me. / cf. fr. myospasme]. Vezi definitia »

ANTROPOCENTRÍSM s. n. concepție potrivit căreia omul este rațiunea de a fi a universului. (< fr. anthropocentrisme) Vezi definitia »