MAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ♦ ~ terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; geomagnetism; ~ animal = pretins fluid care ar lucra asupra simțurilor și imaginației, producând diferite fenomene. ◊ (fig.) atracție; influență, fascinație. 2. ramură a fizicii care studiază fenomenele magnetice. (< fr. magnétisme, germ. Magnetismus) Vezi definitia »

TACTÍSM s. n. Deplasare a unui organism liber înspre o sursă de excitație sau în sens contrar acestei surse. – Din fr. tactisme. Vezi definitia »

MONUMENTALÍSM s. n. Calitatea a ceea ce este monumental; grandoare, măreție, monumentalitate. – Monumental + suf. -ism. Vezi definitia »

ANALOGÍSM s. n. 1. analogie, echivalență. 2. raționament prin analogie. (< fr. analogisme) Vezi definitia »

COMUNITARÍSM s. n. caracter comunitar. (<comunitar + -ism) Vezi definitia »