FRAUDÁRE, fraudări, s. f. Acțiunea de a frauda. [Pr.: fra-u-] – V. frauda. Vezi definitia »

STAȚIONÁRE, staționări, s. f. Faptul de a staționa; oprire. [Pr.: -ți-o-] – V. stationa. Vezi definitia »

USCÁRE, uscări, s. f. Acțiunea de a (se) usca și rezultatul ei; uscat¹. – V. usca. Vezi definitia »

SUSURÁRE, susurări, s. f. (Rar) Faptul de a susura; susur. – V. susura. Vezi definitia »

CONFIRMÁRE, confirmări, s. f. Acțiunea de a confirma și rezultatul ei; întărire, adeverire. ♦ Declarație prin care o persoană, îndreptățită să ceară anularea unui act, îl recunoaște valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de către organul competent. – V. confirma. Vezi definitia »