Definita cuvantului gard
GARD, garduri, s. n. 1. Construcție de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc. ◊ Gard viu = plantație deasă de arbuști, de forma unui gard (1), care servește la împrejmuirea unui loc sau ca element decorativ. ◊ Expr. A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie. A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a păcăli (pe cineva). A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase. A sări peste (sau dincolo de) gard = a depăși limita admisă (prin atitudinea, faptele sale). A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunța (la ceva). 2. împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinderea peștelui. 3. (Sport) Fiecare dintre obstacolele în formă de gard (1) de la unele probe atletice de alergări; (la pl.) probă atletică în care se folosesc aceste obstacole. – Cf. alb. gardh, sl. gradŭ.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu gard
PENTACÓRD, pentacorduri, s. n. 1. Liră cu cinci coarde, folosită în antichitate. 2. Grup de cinci sunete succesive ale unei scări muzicale. [Pl. și: pentacorde] – Din fr. pentacorde. Vezi definitia »
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Peior.) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. Vezi definitia »
MELOCÓRD s. n. instrument electronic care emite sunete neobișnuite, prin modificarea frecvențelor după dorința interpretului. (< fr. mélocorde) Vezi definitia »
DECACÓRD, decacorduri, s. n. Vechi instrument muzical, asemănător cu harpa, având zece coarde. – Din fr. décachorde. Vezi definitia »
COMUNÁRD, -Ă s.m. și f. Partizan al Comunei din Paris. [< fr. communard]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z