Definita cuvantului garnizoană
GARNIZOÁNĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități și de instituții militare stabilite într-o localitate sau (în timp de război) într-un loc întărit pentru a-l apăra; p. ext. localitate în care sunt stabilite aceste unități și instituții. 2. Conducere a unei garnizoane (1). – Din fr. garnison.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu garnizoană
PRÓVĂ s. f. elem. proră. Vezi definitia »
INCONSISTÉNȚĂ s. f. Lipsă de consistență, de soliditate. – Din fr. inconsistance. Vezi definitia »
smîntînă s. f. – Spumă, cremă de lapte. Sl. *sŭmętana, de la sŭmętati, sŭmęstą „a amesteca, a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Lambrior 100; Cihac, II, 352; Tiktin; Byhan 319; Berneker, II, 44; Rosetti, GS, V, 158), cf. bg. smetan, slov. smetana, pol. śmietana, ceh., rus. smetana, lituan. smantas. Numai rom. presupune o formă sl. cu ę, celelalte limbi sl. presupun *sŭmetana, Vasmer, II, 672. S-a opus acestei der. îndoiala în ce privește trecerea an ‹ în, care nu există în elementele sl., cf. jupîn, stînă; pentru a depăși dificultatea, s-a atribuit împrumutului o dată mai veche anterioară sec. X, explicație ce nu pare cea mai bună, cf. stăpîn. Der. de la un lat. *mantana ‹ mantum (Pușcariu, Dacor., III, 386; Pușcariu, Lr., 286) sau *mattana ‹ matta (Giuglea, Dacor., III, 616; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 339) este încă și mai îndoielnică. Philippide, II, 15, crede că ar putea fi cuvînt autohton. Cf. REW 5424N. Der. smîntîni, vb. (a lua smîntîna de pe lapte); smîntînică, s. f. (plantă, Galium cruciatum); smîntînos, adj. (cu multă smîntînă). Vezi definitia »
HIGRÓMĂ, higrome, s. f. Inflamație a pungilor seroase de sub piele, în dreptul unei articulații. – Din fr. hygroma. Vezi definitia »
torocálă, torocále, s.f. (reg.) mâncare talmeș-balmeș. Vezi definitia »