crohmeálă (crohméli), s. f. – Amidon, scrobeală. – Var. crohmală, crohmoală, crocmal(ă). Pol., rut., rus. krachmal (Cihac, II, 84; Iordan, Dift., 82; Sanzewitsch 201; Iorga, Revista istorică, XXVI, 88; Graur, BL, III, 49), din germ. Kraftmehl. – Der. crohmoli, vb. (a scrobi), cf. rus. krachmalitĭ. Vezi definitia »

cuirásă (cuiráse), s. n. – Platoșă. – Var. chi(u)rasă. Fr. cuirasse. – Der. cuirasat, s. n., din fr. cuirassé. Vezi definitia »

covátă (covéți), s. f. – 1. Albie, recipient unde se frămîntă aluatul. – 2. Ladă unde curge făina măcinată la moară. – 2. Glisieră, culisă la ferăstrăul mecanic. – Mr. cuvată, guvată. Tc. kuvata, kaveta (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide, II, 709; Pascu, I, 197), din ngr. γάβατα; cf. alb. govatë. – Der. covăți, vb. (a scobi, a goli; a rotunji, a da forma concavă); covătos, adj. (concav); covățitură, s. f. (umflătură); covătar, s. m. (dulgher care face coveți). Vezi definitia »

podăríță, podăríțe, s.f. (înv.) 1. podăreasă, soția podarului. 2. femeie care avea în pază un pod sau care conducea un pod umblător. Vezi definitia »

CARPOTÉCĂ s. f. teaca sporilor, la alge. (< fr. carpothèque) Vezi definitia »