APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Divinizare a unui erou sau a unui împărat. ♦ Fig. Preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéose (lat. lit. apotheosis). Vezi definitia »

ZĂPĂITÚRĂ, zăpăituri, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură. Vezi definitia »

ODRÁSLĂ, odrasle, s. f. 1. Copil, descendent, urmaș; progenitură. ♦ (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar. – Din sl. otraslŭ, odraslŭ. Vezi definitia »

MOÁCĂ, moace, s.f. 1. (Fam.) Cap. 2. Epitet dat unei persoane încete, leneșe. Vezi definitia »

LIMÉTĂ, limete, s.f. Fruct citric (Citrus aurantifolia), asemănător cu o lămâie mică, rotundă, cu coaja și miezul verde, foarte parfumat, utilizat mai ales la prepararea cocteilurilor; numită și lămâie verde, limeta nu este o lămâie obișnuită, necoaptă, ci este mereu verde. – Din it. limetta, fr. limette. Vezi definitia »