MELANODONȚÍE s. f. distrofie a dinților de lapte, care capătă o culoare brună și suferă de o distrugere progresivă. (< fr. mélanodontie) Vezi definitia »

ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică (de metal, de lemn sau de trestie) fixată în muștiucul unui instrument de suflat pentru a produce sunete sau pentru a le intensifica. – Din it. ancia. Vezi definitia »

HEPATIZÁȚIE s.f. (Med.) Leziune a unui țesut care îi dă aspectul și consistența ficatului. [Gen. -iei. / < fr. hépatisation]. Vezi definitia »

SIHĂSTRÍE, sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (1). [Var.: săhăstríe, sehăstríe s. f.] – Din sl. sihastirija. Vezi definitia »

ERGASTERÍE, ergasterii, s. f. Atelier meșteșugăresc (cu mulți sclavi) la Atena. – Din fr. ergasterie. Vezi definitia »