Definita cuvantului gata
GÁTA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A cărui confecționare, construire, realizare s-a îndeplinit; isprăvit, terminat, sfârșit. ◊ Haine (de) gata = haine confecționate care se pot cumpăra direct din magazin. ◊ Loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fără să muncească, pe nemuncite, din munca altuia. ◊ Expr. A da gata = a) a isprăvi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zăpăci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva făcut de altul. ♦ Care a luat ființă, a căpătat existență. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjecție) Ajunge! destul! 2. Care a făcut toate pregătirile pentru ceva; pregătit. ♦ Dispus să..., în stare să... 3. Care este aproape să..., pe punctul de a... – Cf. alb. gat.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu gata
CONSTÁ vb. I. intr. A se compune din..., a consista. [P.i. 3 constă, 6 -stau, conj. -tea. / < lat. constare]. Vezi definitia »
LESTÁ vb. tr. a încărca cu lest (o navă, un balon etc.); a balasta (2). (< fr. lester) Vezi definitia »
BOGOTÁ (SANTA FÉ DE BOGOTÁ), cap. Columbiei situată în partea centrală a țării, la 2.660 m alt.; 5,71 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Nod de comunicații pe autostrada pan-americană. Aeroport internațional (El Dorado). Pr. centru comercial, financiar, politic și cultural al țării. Fabrici textile, alim., de încălț., producătoare de ciment. Anvelope, îngrășăminte chimice, montaj automobile. Universitate (1536). Colegiul național San Bartolomé (1604). Academie de științe. Monumente: bisericile La Conceptión (sec. 16) și San Francisco (sec. 16-17). Muzee. Întemeiat în 1538 de conchistadorii spanioli sub conducerea lui G. Jiménez de Quesada. Din 1819, cap. Rep. Federative Marea Columbie, iar din 1830 cap. a Noii Granada (care a luat, în 1886, numele de Columbia). Vezi definitia »
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (1); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. Vezi definitia »
desclifta, descliftez I v. t. a dezbrăca. II v. r. a se dezbrăca. Vezi definitia »