Definita cuvantului gaură
GÁURĂ, găuri, s. f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într-un corp, într-un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ◊ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ◊ Expr. Gaură de șarpe = loc ferit care servește cuiva ca ascunzătoare. (Pop.) Doar nu s-o face gaură-n cer = nu va fi o pagubă prea mare. (Astron.) Gaură neagră = relicvă de dimensiuni reduse a unei stele masive, formată prin prăbușire gravitațională, caracterizată prin densitate foarte mare și forță de atracție uriașă și absorbantă. [Pr.: ga-u-] – Lat. *gavula (< cavus).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu gaură
FRANCÍSCĂ s.f. Toporișcă de război folosită de franci și de alte popoare germanice. [< fr. francisque]. Vezi definitia »
ZOOTOXÍNĂ, zootoxine, s. f. Venin secretat de unele animale, cu efect nociv asupra organismului uman. – Din germ. Zootoxine. Vezi definitia »
BAMĂ, bame, s.f. Plantă anuală cultivată, din fam. malvaceelor (Hibiscus esculentus); fructul acesteia, în stare tânără, asemănător cu o păstaie (din punct de vedere botanic o capsulă), este folosit în alimentație ca o legumă; este cunoscută în țările orientale ca bamia, în cele occidentale drept okra, gumbo sau gombo, iar în cele anglofone și ca lady finger. Vezi definitia »
vreávă s. f. – Strigăt. Bg. vrĕva (Tiktin). Sec. XVI, înv. – Der. vrevi, vb. (a țipa), înv. Vezi definitia »
PRIVEGHEÁLĂ s. f. (Pop.) Priveghere. [Var.: (reg.) privigheálă s. f.] – Priveghea + suf. -eală. Vezi definitia »