TĂCÉRE, tăceri, s. f. Faptul de a tăcea; p. ext. liniște, calm, acalmie. ◊ Loc. adv. În (sau înv. întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui. ◊ Expr. A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod intenționat). ♦ Pauză, întrerupere mai lungă într-o discuție. ♦ Fig. Indiferență. ♦ Fig. Lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorțire. – V. tăcea. Vezi definitia »

PICHETÁRE s.f. Acțiunea de a picheta și rezultatul ei; pichetaj. [< picheta]. Vezi definitia »

ÎNCUIÉRE, încuieri, s. f. Acțiunea de a (se) încuia și rezultatul ei; închidere cu cheia, cu zăvorul; încuiat¹. – V. încuia. Vezi definitia »

AUTORECEPÁRE s.f. Uscare a tulpinii puieților din lipsă de lumină sau din altă cauză naturală. [Et. incertă]. Vezi definitia »

INCULCÁRE s. f. (Livr.) Acțiunea de a inculca și rezultatul ei; întipărire. – V. inculca. Vezi definitia »