Definita cuvantului găgăuz
GĂGĂÚZ, -Ă, găgăuzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparține unei populații de origine turcă, dar de religie creștină, care locuiește în România (Dobrogea), în sudul Republicii Moldova, Ucraina, Bulgaria, Turcia. 2. Adj. Care aparține găgăuzilor (1), privitor la găgăuzi. – Din tc. gagavuz.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu găgăuz
BJMfUz <a href=„http://lpmfebkpkrby.com/”>lpmfebkpkrby</a>, [url=http://uxdxiiwedspj.com/]uxdxiiwedspj[/url], [link=http://piheldyxhivi.com/]piheldyxhivi[/link], http://zdissxujpcjn.com/ Vezi definitia »
HAVÚZ, havuzuri (havuze), s. n. Bazin de apă descoperit, construit în parcuri, în scuaruri etc., din piatră sau din beton, de obicei cu fântână arteziană în interior; fântână arteziană. – Din tc. havuz. Vezi definitia »
REFÚZ s.n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ Până la refuz = atât încât nu este loc pentru mai mult. 2. Material rămas după cernere într-un ciur sau într-o sită. 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. ♦ (Metal.) Defect de turnare constând în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. [< fr. refus]. Vezi definitia »
FRANȚÚZ, franțuji, s. m. (pop.) Francez. – Din rus. franțuz. Vezi definitia »
ursúz (-ză), adj. – Morocănos, posac, neprietenos. – Var. hursuz și der. – Mr. ursuz. Tc. ogursuz „nefericit”, din gr. ỏγούρι ‹ lat. augurium (Roesler 604; Șeineanu, II, 374), cf. ngr. ỏγουρσούζης. – Der. ursuzlîc (var. ursuzluc), s. n. (nenoroc, ghinion, pacoste), din tc. ogursuzluk. Vezi definitia »