semăná (-eámăn, -át), vb. – 1. A însămînța. – 2. A împrăștia, a risipi. – 3. A răspîndi, a propaga. – Var. Mold. sămăna. Mr. seamîn, siminare, megl. sęmin(are), istr. semiru. Lat. sēmĭnāre (Pușcariu 1505; REW 7807), cf. it. seminare, prov. semenar, fr. semer, sp. sembrar, port. semear. – Der. semănat, s. n. (insămînțare; obicei folcloric de Anul Nou care constă în a arunca înspre oameni grîu sau orez, în semn de abundență); semănător, s. m. (muncitor agricol care seamănă); semănătoare, s. f. (femeie care seamănă, mașină agricolă care seamănă); semănătură, s. f. (însămînțare, loc semănat). – Cf. sămînță. Vezi definitia »

RUINÁ vb. tr., refl. 1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (fig.) a-și pierde, a face pe cineva să-și piardă averea; a sărăci. ◊ (fig.) a(-și) distruge sănătatea. (< fr. ruiner, lat. ruinare) Vezi definitia »

înciná, încinéz, vb. I (reg.) a paște oile seara, a le duce la iarbă pe înserat. Vezi definitia »

PERSOANA CU ATRIBUTIA DE A SUPRAVECHIA PLAJELE SI DE A SUGE PULI Vezi definitia »

ȘABLONÁ vb. tr. 1. (tehn.) a trasa, a măsura; a regla cu șablonul. 2. a da unui obiect o formă după un anumit șablon. (< germ. schablonieren) Vezi definitia »