CONOVẮȚ, conovețe, s. n. Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac. – Din rus., ucr. konovjaz. Vezi definitia »

CĂLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, călăreți, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care călărește, (sportiv) care practică călăria. ♦ (Înv.) Călăraș (1). 2. S. m. Denumire dată unor piese și instrumente: a) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate; b) mică piesă de sârmă de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul; c) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit; d) bară scurtă de oțel și de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – Lat. caballaricius. Vezi definitia »

PRUNDÚȚ s. n. Prunduleț. – Prund + suf. -uț. Vezi definitia »

nodéț, nodéțe, s.n. (reg.) extremitate inferioară a gambei. Vezi definitia »

LUNGUIÉȚ, -IÁȚĂ, lunguieți, -e, adj. Care este mai mare în lungime decât în lățime; ușor alungit; lungăreț. [Pr.: -gu-ieț] – Lung + suf. -uieț. Vezi definitia »