LAWRÉNȚIU s. n. Element chimic transuranic, obținut pe cale artificială. [Pr.: lorénțiu] – Din fr. lawrencium. Vezi definitia »

MUNICÍPIU s. n. 1. (ant.) titlu dat orașelor supuse autorității Romei, dar care își păstrau dreptul de autonomie în treburile interne. 2. oraș mare cu administrație proprie. (< lat. municipium) Vezi definitia »

CROCHÍU, crochiuri, s. n. Desen rapid care indică în câteva linii trăsăturile principale ale unei figuri, ale unui obiect, ale unui peisaj etc.; schiță. – Din fr. croquis. Vezi definitia »

CORALÍU, -ÍE adj. Corai. [< fr. corallin]. Vezi definitia »

INTERSTÁDIU, interstadii, s. n. (Geol.) Interstadial (1). – Din fr. interstade. Vezi definitia »