MĂRTURISÍT, -Ă, mărturisiți, -te, adj. Care este declarat, relatat; care este spus deschis, pe față. – V. mărturisi. Vezi definitia »

MÉRIT s.n. Ceea ce face pe cineva demn de stimă, de prețuire, de considerație; ceea ce face ca un lucru să fie folositor și valoros. [Pl. -te, -turi. / < fr. mérite, it. merito, lat. meritum]. Vezi definitia »

NEÎNGRĂDÍT, -Ă, neîngrădiți, -te, adj. Care nu este îngrădit. ♦ Fig. Care nu este limitat, restrâns. – Ne- + îngrădit. Vezi definitia »

MONOPARTÍT, -Ă adj. (despre forme muzicale) dintr-o singură secțiune, unitar din punct de vedere tonal și tematic. (< fr. monoparti) Vezi definitia »

OBIJDUÍT, -Ă, obijduiți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Nedreptățit, asuprit, împilat; exploatat, năpăstuit. – V. obijdui. Vezi definitia »