pregiuráș, pregiuráși, s.m. (înv.) vecin. Vezi definitia »

BÁLMUȘ s. n. v. balmoș. Vezi definitia »

péleș, péleșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. ciucure, franj. 2. îndoitura de sus a pantalonilor țărănești (nădragi), prin care se trece brăcinarul. 3. brăcinar. 4. șnur care se petrece pe la mijlocul cămășii naționale. 5. (adj. f. sg.; în sintagmă) oaie peleșă = oaie cu lână lungă. Vezi definitia »

PLĂIÉȘ, plăieși, s. m. 1. (În evul mediu) Locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer. 2. Locuitor de la munte; muntean. [Pr.: plă-ieș] – Plai + suf. -aș. Vezi definitia »

CĂLDĂRÁȘ¹, căldărași, s. m. Muncitor care curăță de zgură oala de turnat oțel și montează pâlnia și dopul acesteia. – Căldare + suf. -aș. Vezi definitia »