robáș, robáși, s.m. (reg.) deținut, întemnițat. Vezi definitia »

MĂCINÍȘ, măcinișuri, s. n. Măcinare, măcinat¹. ♦ (Concr.) Ceea ce se macină; cerealele duse la moară pentru a fi măcinate. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măcinătură. – Măcina + suf. -iș. Vezi definitia »

ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. (Adesea fig.) Vârf ascuțit sau tăiș al unui obiect. ◊ Expr. A trece (pe cineva) prin ascuțișul săbiei = a tăia, a omorî (pe cineva). – Din ascuți + suf. -iș. Vezi definitia »

GLÁDIȘ, gladiși, s. m. V. glădici. Vezi definitia »

ciróș, ciróși, s.m. (reg.) scrumbie. Vezi definitia »