TÁVĂ, tăvi, s. f. 1. Obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, având forme și dimensiuni diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă cele necesare pentru servit; tabla, tablă¹ (5). ♦ Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri. 2. (Reg.; în expr.) A da pe cineva tavă (sau tava) = a tăbărî asupra cuiva. 3. (Reg.) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau ca ornament pe o mobilă. [Var.: (reg.) tavá s. f.] – Din tc. tava. Cf. bg. tava. Vezi definitia »

SCUÁMĂ s.f. 1. (Med.) Strat epidermic care se desface de pe piele în urma unor boli ca scarlatina, pojarul etc. 2. (Bot.) Frunzișoară tare care protejează mugurii, receptaculul etc. [Pron. scua-mă, var. (2) scvamă s.f. / < fr. squame, cf. lat. squama – solzi]. Vezi definitia »

CONCURÉNȚĂ s. f. 1. rivalitate între industriași sau comercianți pentru acapararea pieței, pentru obținerea unor profituri cât mai mari etc. 2. întrecere, luptă pentru întâietate. 3. (biol.) relație interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleași resurse de mediu. 4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun. ♦ punct de ~ = punct de intersecție a dreptelor concurente. (< fr. concurrence) Vezi definitia »

AUTOCATALÍZĂ, autocatalize, s. f. Cataliză a unei reacții chimice produsă chiar de elementele care iau parte la reacție. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocatalyse. Vezi definitia »

BRĂDIOÁRĂ, brădioare, s. f. Ieruncă. – Din brad + suf. -ioară. Vezi definitia »