Definita cuvantului gândire
GÂNDÍRE gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditație, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu gândire
LĂCRĂMÁRE s. f. v. lăcrimare. Vezi definitia »
alboáre (-óri), s. f. – Lumină difuză, lucire, licărire. Lat. albōrem (Candrea-Dens., 38; REW 324; DAR); cf. it. albore, v. fr. aubour, prov., sp. albor, port. alvor. – Der. alburi, vb. (a răspîndi o lumină albicioasă); alburiu, adj. (albicios). Cf. alb. Vezi definitia »
SALTÍRE s. f. v. psaltire. Vezi definitia »
COMPENSÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) compensa. 2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reacții sau impulsuri orientate în sens opus. ◊ mecanism biologic de menținere și redresare a funcțiilor vitale ale organismului, în cazul lezării sau îndepărtării unor organe ori părți anatomice. 3. operație comercială, constând dintr-un schimb echivalent de mărfuri și servicii între vânzător și cumpărător, fără utilizarea mijloacelor de plată. ◊ operație financiară prin care se reglează raportul dintre vânzare și puterea de cumpărare. 4. retribuție pentru un drept nefolosit. 5. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare. (< compensa) Vezi definitia »
AUTOJUSTIFICÁRE s.f. Justificare față de sine însuși. [După fr. autojustification]. Vezi definitia »