Definita cuvantului gândire
GÂNDÍRE gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditație, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu gândire
TĂCĂITOÁRE, tăcăitori, s. f. (Ornit.; reg.) Lupul-vrăbiilor. [Pr.: -că-i-] – Tăcăi + suf. -toare. Vezi definitia »
SURPRÍNDERE s. f. 1. faptul de a surprinde sau de a fi surprins. ♦ prin ~ = pe neașteptate. 2. observare a unui aspect momentan. 3. sentiment de uimire; surpriză. (< surprinde) Vezi definitia »
APREȚUÍRE, aprețuiri s. f. (Înv.) Acțiunea de a aprețui; apreciere, prețuire. Vezi definitia »
GEOMETRIZÁRE, geometrizări, s. f. Acțiunea de a geometriza. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza. Vezi definitia »
DESPERÁRE/DISPERÁRE s. f. faptul de a despera; deznădejde; desperație. ♦ cu ~ = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile; a împinge (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea. (< despera) Vezi definitia »