CIRCUÍT s. n. 1. mișcare circulară pe un drum închis. 2. traseu închis prin care poate circula curentul electric. ◊ sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție sportivă sau într-o călătorie turistică. (< fr. circuit, lat. circuitus) Vezi definitia »

înfirít, -ă, adj. (înv.) inerent firii omenești. Vezi definitia »

CERATÍT, ceratiți, s. m. Moluscă cefalopodă fosilă din era mezozoică. – Cf. ngr. kéras (gen. kératos) „corn”. Vezi definitia »

NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care vădește, trădează lipsă de cinste, de probitate. – Ne- + cinstit. Vezi definitia »

REZALÍT, rezalite, s. n. Porțiune de zid ieșită din linia fațadei pentru a prezenta o anumită structură a planului clădirii, o anumită compoziție. – Din germ. Risalit. Vezi definitia »