iobăgél, iobăgéi, s.m. (înv.) iobag. Vezi definitia »

RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii, a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice. [Var.: ráșpă, ráșpilă s. f., ráșpil, ráșpăl s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel. Vezi definitia »

REBÉL, -Ă I. adj., s. m. f. participant la o rebeliune. ◊ nesupus, recalcitrant. II. adj. 1. (fig.; despre boli) care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (despre păr) care nu stă pieptănat. (< fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebello) Vezi definitia »

cel care se conformeaza cu ceea ce-i place, independent de observatiile sau opiniile celor din jur; nesupus majoritatii. Vezi definitia »

pomotoșél s.n. (reg.) pămătuf mic; pămătușel. Vezi definitia »