Definita cuvantului gârbiță
GÂRBIȚĂ, gârbițe, s. f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ◊ Expr. A muia (cuiva) gârbița = a înfrânge, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, scr. grbica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu gârbiță
PARAGENÉTICĂ s.f. – V. paragenetic (1) [DEX'98] Vezi definitia »
pocíncă s.f. (înv.) băutură alcoolică. Vezi definitia »
șáică3, șăici, s.f. (reg.) bucată de sfoară sau de curea cu care se leagă biciul de codiriște. Vezi definitia »
PERIFRENÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a regiunii din jurul nervului frenic. [Cf. fr. périphrénite]. Vezi definitia »
mánă (-ne), s. f. – 1. Lichen comestibil. – 2. Beneficiu, profit. – 3. Abundență, productivitate. – 4. Secreție vîscoasă a unor plante. – 5. Oidium (Perenospora viticola). – Mr. mană. Ngr. μάννα (sec. XVII), în parte prin bg. mana (Tiktin; Candrea). – Der. mănos, adj. (fertil, bogat; folositor, rentabil); înmănoșa, vb. (Trans., rar, a fertiliza); mănoșie, s. f. (abundență, fertilitate). Vezi definitia »