șugubắț (-eáță), adj. – 1. Asasin. – 2. Periculos. – 3. Poznaș. Sl. dušegubĭcĭ (Șeineanu, Semasiol., 216; Tiktin), cf. deșugubină, apropiat prin etimologie populară de a șugui „a glumi”. Vezi definitia »

spiculúț, spiculúțe, s.n. (reg.) spic mic, spiculeț, spicușor, spicurel, spicușel, spicuț. Vezi definitia »

prănicúț, prănicúțuri, s.n. (reg.) pranic (v.) mai mic. Vezi definitia »

cloț¹, clóțuri, s.n. (reg.) 1. trunchi de stejar tăiat în bucăți; bălvan, bulan, butuc, colchiș, coltiș, gros; boc, buștean. 2. cui de lemn sau de fier folosit la înnăditul tânjelilor. 3. zăvor. Vezi definitia »

naragấț s.m. (reg.) om gușat. Vezi definitia »