AROMÁT¹, aromate, s. n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos, (modern și) fr. aromate.
Sursa: DEX '98 | Permalink

AROMÁT², -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – Aromă + suf. -at.
Sursa: DEX '98 | Permalink

AROMÁT¹ s. n. substanță care răspândește o aromă; mirodenie. (< fr. aromate, lat. aromatum)
Sursa: MDN | Permalink

AROMÁT², -Ă adj. cu aromă. (< aromă)
Sursa: MDN | Permalink

AROMÁT, -Ă adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [< it. aroma, cf. lat., gr. aroma].
Sursa: DN | Permalink

AROMÁT¹, aromate, s. n. Mirodenie. – Fr. aromate (< gr.).
Sursa: DLRM | Permalink

AROMÁT², -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă. – Din aromă + suf. -at.
Sursa: DLRM | Permalink