AUTO¹- Element de compunere însemnând „de la sine”, „prin mijloace proprii” și care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-.
Sursa: DEX '98 | Permalink

AUTO² 1. S. n. (Fam.) Automobil. 2. Element de compunere însemnând „automobil”, „automat” și care servește la formarea unor substantive. 3. Adj. invar. Care se efectuează cu ajutorul unui automobil, care privește automobilele. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto.
Sursa: DEX '98 | Permalink

ÁUTO³ s.n. (Fam.) Automobil. // adj. invar. (Despre transporturi, tracțiune etc.) Făcut cu un autovehicul. ♦ De automobil. [Pron. a-u-. / cf. fr., it., germ. auto].
Sursa: DN | Permalink

ÁUTO s.n. (Lit.) Dramă sacră într-un act, întâlnită în Spania și Portugalia în sec. XV. [Pron. a-u-. / < sp., port. auto, cf. lat. auctum – acțiune dramatică].
Sursa: DN | Permalink

AUTO¹- Element prim de compunere savantă pentru cuvinte care arată că noțiunea se referă la subiect sau că acțiunea exprimată se îndeplinește de la sine. [Pron. a-u-. / < fr., it. auto-, cf. gr. autos – însuși].
Sursa: DN | Permalink

AUTO²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „automat” sau „automobil”. [Pron. a-u-. / < fr. automobile].
Sursa: DN | Permalink

auto- Prefix care intră în compunerea a numeroși termeni moderni, ca sp. auto-, pentru a adăuga unui cuvînt semnificația „prin sine”. Gr. αύτός „el însuși” direct începînd cu sec. XVII (cu forma înv. avto-) și apoi prin intermediul fr. Cităm în continuare cuvintele care circulă numai în compunere cu auto-: autobuz, s. n.; autocefal, adj.; autocefalie, s. f.; autoclavă, s. f.; autocrat, adj.; autocratic, adj.; autocrație, s. f.; autogen, adj.; autohton, adj.; automat, s. n.; automatic, adj.; automatism, s. n.; autonom, adj.; autonomie, s. f.; autonomist, s. m.; autopsie, s. f.; autotipie, s. f.
Sursa: DER | Permalink

ÁUTO² I. s. n. automobil. II. adj. inv. (despre transporturi, tracțiune) făcut cu un autovehicul; de automobil. (< fr., germ. auto)
Sursa: MDN | Permalink

AUTO-¹ elem. aut²(o)-.
Sursa: MDN | Permalink

AUTO¹- Element de compunere care arată că noțiunea conținută de a doua parte a cuvântului compus se referă la subiect sau că acțiunea exprimată se îndeplinește de la sine, prin mijloace proprii; servește la formarea unor substantive ca: autoliniștire, adjective ca: autocritic și verbe ca: autoadministra. [Pr.: a-u-] – Fr. auto- (< gr.).
Sursa: DLRM | Permalink

AUTO²- Element de compunere însemnând „automobil”, „automat”, care servește la formarea unor substantive ca: autoblindat. [Pr.: a-u-] – Fr. auto-.
Sursa: DLRM | Permalink

AUTO³ adj. invar. (Despre transporturi) Care se efectuează cu ajutorul unui automobil. [Pr.: a-u-] – După fr. auto.
Sursa: DLRM | Permalink