BRÍȘCĂ¹, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Din magh. bicska (influențat de brici și briceag).
Sursa: DEX '98 | Permalink

BRÍȘCĂ², briște, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă. – Din rus. bricika.
Sursa: DEX '98 | Permalink

brișcă (briște), s. f. – Trăsurică, șaretă. Pol. bryczka, ceh., rus., bg. brička (Cihac, II, 29; Berneker 93).
Sursa: DER | Permalink

BRÍȘCĂ¹, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Magh. bicska.
Sursa: DLRM | Permalink

BRÍȘCĂ², briști, s. f. Trăsură mică, ușoară, neacoperită; trăsură de țară. – Rus bricka.
Sursa: DLRM | Permalink