CÚRIE¹, curii, s. f. 1. Diviziune a tribului la romani. 2. Administrație pontificală a bisericii romano-catolice. – Din lat. curia.
Sursa: DEX '98 | Permalink

CURIE² s. m. Unitate de măsură pentru radioactivitate. [Pr.: cü-ri] – Din fr. curie.
Sursa: DEX '98 | Permalink

CURIE² [CÜ-RÍ] s. m. unitate a activității substanțelor radioactive, de 3,7*10¹⁰ dezintegrări pe secundă, activitatea unei mase de radiu de 1 g. (< fr. curie)
Sursa: MDN | Permalink

CÚRIE¹ s. f. 1. unitate religioasă, militară și politică la romani, subdiviziune a triburilor primitive. ◊ loc unde se aduna această unitate. 2. edificiu destinat ședințelor corpurilor constituite ale municipiilor romane. ◊ senatul municipiilor. 3. administrația pontificală a bisericii catolice. (< lat. curia)
Sursa: MDN | Permalink

CURÍE s.m. Unitate de măsură a radioactivității, egală cu activitatea unui material radioactiv în care se dezintegrează 3,7·10¹⁰ nuclee pe secundă. [Pron. cü-ri. / < fr. curie, cf. Curie – fizician francez].
Sursa: DN | Permalink

cúrie, cúrii, s.f. (reg.) curtea de casație.
Sursa: DAR | Permalink

CÚRIE s.f. 1. (Ist.) Unitate religioasă, militară și politică la romani, reprezentând o subdiviziune a triburilor primitive. ♦ Loc unde se aduna această unitate. ♦ Clădire în care se aduna senatul roman. ♦ Senatul municipiilor. 2. (Bis.) Administrația pontificală a bisericii catolice. [Pron. cu-ri-e, gen. -iei. / < lat. curia, cf. it. curia, fr. curie].
Sursa: DN | Permalink