IMPÚLSIE, impulsii, s. f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsiúne s. f.] – Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis.
Sursa: DEX '98 | Permalink

IMPÚLSIE, impulsii, s.f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsiúne, -i s.f.] – Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis.
Sursa: DEX '98 | Permalink

IMPÚLSIE/IMPULSIÚNE s. f. 1. tendință cauzată de un factor psihologic, emoțional; excitație. 2. mișcare pe care o imprimă unui corp o forță din afară. (< fr. impulsion, lat. impulsio)
Sursa: MDN | Permalink

IMPÚLSIE s.f. 1. Tendință cauzată de un factor psihologic, emoțional; excitație. 2. Mișcare pe care o imprimă unui corp o forță din afară. [Gen. -iei, var. impulsiune s.f. / cf. fr. impulsion].
Sursa: DN | Permalink