preempțiúne s. f. (jur.) drept de ~ = drept de care se bucură cineva printr-un contract sau printr-o lege, de a fi preferat dintre mai mulți cumpărători. (< fr. préemption)
Sursa: MDN | Permalink

PREEMPȚIÚNE – v. preemțiune. [DEX'98]
Sursa: Neoficial | Permalink

PREEMPȚIÚNE s. f. (Jur.) I. 1. Dreptul de a cumpăra sau achiziționa (în particular, al Administrației de Stat) înaintea oricărei alte persoane. 2. Actul de cumpărare sau achiziție prin aplicarea acestui drept. II. Actul de a intra în posesiune înaintea altora. (cf. fr. préemption, engl. preemption < mlat. praeemption, praeemptio = achiziție anterioară, anticipată (< emptio = achiziție, cumpărare < supin. emptum al lui emere = a cumpăra; (sens inițial) a lua) < praeemere = a cumpăra înainte < lat. pref. prae- = pre- + emere = a cumpăra) [MW, TLF]
Sursa: Neoficial | Permalink