TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati.
Sursa: DEX '98 | Permalink

tescui, tescuiesc v. t. (intl.) a ancheta sever pe cineva.
Sursa: Argou | Permalink