ȚONȚORÓI s. n. v. tontoroi.
Sursa: DEX '98 | Permalink

TONTORÓI s. n. (În expr.) A juca (sau a sări) tontoroiul = a juca sau a dansa cu mișcări bruște și cu sărituri, fără ritm; a țopăi. (Fam.; în expr.) A juca (pe cineva) tontoroiul = a obliga (pe cineva) să se supună dorințelor, capriciilor cuiva. [Var.: țonțorói s. n.] – Din magh. tántorogni.
Sursa: DEX '98 | Permalink

țonțorói adj. (reg. și fam.) țanțoș, țunțurliu.
Sursa: DAR | Permalink