TURN, turnuri, s. n. 1. Construcție prismatică sau cilindrică, clădită separat sau făcând parte dintr-un complex arhitectural, fiind de obicei mai înaltă decât celelalte construcții. ◊ Turn de răcire = construcție de lemn, de piatră, de beton armat etc. în care apa dintr-o instalație termică complexă cedează o anumită cantitate de căldură, transmițând-o aerului înconjurător. Turn de sondă = turlă (2). Turn de extracție = construcție de suprafață situată deasupra gurii unui puț de mină și prevăzută cu diverse utilaje. Turn de apă = castel de apă. ◊ Expr. Turn de fildeș, denumește izolarea de viață, de realitățile înconjurătoare a unui scriitor, artist etc. ♦ (Rar) Coș de fabrică. 2. Tură². – Din germ. Turm.
Sursa: DEX '98 | Permalink

TURN¹ s.n. 1. Construcție de zidărie, de beton etc., de înălțime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei. ♦ Turn-lanternă = turn susținut de patru arce mari și străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalță deasupra careului transeptului; turn de fildeș = expresie arătând izolarea unui scriitor, artist etc., de realitățile înconjurătoare. 2. (Șah) Tură². [< germ. Turm].
Sursa: DN | Permalink

TURN² s.n. (Geol.) Formă de relief proeminentă, izolată, cu aspect prismatic, formată din calcare, conglomerate și alte roci. [Cf. germ. Turm, fr. tour].
Sursa: DN | Permalink

TURN¹ s. n. 1. construcție de zidărie, de beton etc., de înălțime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei. ♦ ~ -lanternă = turn susținut de patru arce mari și străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalță deasupra careului transeptului; (tehn.) ~ de extracție = construcție deasupra gurii unui puț de mină în care se află dispozitivele de ghidare a cablurilor cu care se realizează manevra de transport din puț; ~ de control = construcție foarte înaltă, din care se dirijează zborurile de pe un aerodrom; ~ de fildeș = expresie indicând izolarea unui scriitor, artist de realitățile înconjurătoare. 2. tură². (< germ. Turm)
Sursa: MDN | Permalink

TURN² s. n. formă de relief proeminentă, izolată, cu aspect prismatic, din calcare, conglomerate și alte roci. (< germ. Turm, fr. tour)
Sursa: MDN | Permalink

turn (-nuri), s. n. – 1. Construcție prismatică sau cilindrică mai înaltă decît construcțiile din jur. – 2. Tură, piesă de șah. Germ. Turm, prin intermediul săs. Turn (Cihac, II, 428; Borcea 215; Tiktin), cf. sb. torm, turan, slov. turen, mag. toron(y).
Sursa: DER | Permalink