UMFLÁ, úmflu, vb. I. 1. Tranz. A mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți, umplându-l cu aer sau cu alt fluid. ♦ Refl. (Despre cavități anatomice, mai ales despre stomac) A-și mări volumul; (despre ființe) a crește în volum (în urma mâncării excesive), a avea o senzație de balonare. ♦ Expr. (Tranz.) A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (refl.) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns). A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ Tranz. și refl. A (se) înfoia. Vântul umflă pânzele. ♦ Expr. (Refl.) A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli. 2. Refl. (Despre ape) A-și mări volumul, a crește. ♦ (Despre lichide) A-și ridica nivelul prin fierbere. 3. Refl. (Despre obiecte de lemn) A-și mări volumul prin umezire. ♦ Tranz. Apa a umflat doagele. 4. Refl. (Despre piele, țesuturi, organe etc.) A se inflama, a se congestiona. 5. Tranz. fig. (Fam.) A ridica în mod exagerat prețul, suma, proporțiile etc. 6. Tranz. fig. (Fam.) A înșfăca, a înhăța; a prinde, a lua, a ridica. – Lat. inflare.
Sursa: DEX '98 | Permalink

umflá (-lu, -át), vb. – 1. A mări volumul, a dilata. – 2. (Refl.) A-și mări volumul, a se inflama. – 3. A da laptele în foc. – 4. A apuca, a lua cu mîna, a deține. – Var. înv. înfla și der. – Mr. umflu, umflare, megl. amflu, amflari, istr. ămflu. Lat. inflāre (Pușcariu 1802; REW 4406), cf. it. enfiare, prov. enflar, fr. enfler, sp. hinchar. Trecerea lui in- › un- trebuie să fie anterioară rom., cf. logud. unflare, sicil. unkari, calabr. uhhare, Teramo umblà (Rohlfs, Arch. Rom., VII, 465). – Der. umflăcios, adj. (umflat, gata să crape); umflăciune, s. f. (umflătură); umflătură, s. f. (loc umflat, cucui). Din rom. provine iud. sp. u(n)flar.
Sursa: DER | Permalink

umfla, umflu v. t. 1. a ridica în mod exagerat prețul / suma / proporțiile. 2. (pol.) a efectua o arestare. 3. (intl.) a bate, a lovi. 4. a fura. 5. a lăsa o femeie însărcinată.
Sursa: Argou | Permalink