REÎNVIETÓR, -OÁRE, reînvietori, -oare, adj. (Rar) Care reînvie, care reînsuflețește. [Pr.: -vi-e-] – Reînvia + suf. -tor. Vezi definitia »

ÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, îngăduitori, -oare, adj. Care îngăduie (1); p. ext. care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent. ♦ Blând, bun. [Pr.: -du-i-] – Îngădui + suf. -tor. Vezi definitia »

ȘOVĂITÓR, -OÁRE, șovăitori, -oare, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Împleticit, nesigur, șovăielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care șovăie, care ezită; șovăielnic (2). [Pr.: -vă-i-] – Șovăi + suf. -tor. Vezi definitia »

APARITÓR s. m. 1. slujbaș inferior (lictori, scribi) care însoțea pe magistrații romani. 2. mic slujbaș (aprod) la unele instituții superioare din trecut. (< lat. apparitor, fr. appariteur) Vezi definitia »

ogor, ogoare s. n. (intl.) loc favorabil furturilor, pungășiilor etc. Vezi definitia »