BITUMÁRE (‹ fr.) s. f. 1. Procedeu de tratare cu bitum a uni agregat mineral, astfel încît grăunțele să se acopere cu o peliculă subțire de bitum. 2. Operație de umplere a rosturilor dintre pavele sau dintre dale cu un mastic sau un chit bituminos. Vezi definitia »

URÁRE, urări, s. f. Acțiunea de a ura² și rezultatul ei; conținutul unei urări; urat¹. – V. ura². Vezi definitia »

ZÍCERE, ziceri, s. f. Acțiunea de a zice și rezultatul ei; ceea ce se exprimă prin cuvinte; comunicare de orice fel; cuvânt, vorbă, vorbire. ♦ Expresie, zicătoare, zicală. – V. zice. Vezi definitia »

DEFULÁRE s.f. Revenire în conștiință a unui fapt emoțional refulat în inconștient. [< defula, după fr. défoulement]. Vezi definitia »

ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de a (se) atrage. – V. atrage. Vezi definitia »