NĂSÂLNICÍE s. f. v. năsilnicie. Vezi definitia »

CÁRIE s.f. 1. Boală a dinților, caracterizată prin măcinarea înceată și progresivă a smalțului și a dentinei. 2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [Gen. -iei. / < fr. carie, cf. lat. caries]. Vezi definitia »

VASCULARIZÁȚIE s. f. totalitatea vaselor sangvine ori limfatice ale unui organ sau ale unei structuri biologice. (< fr. vascularisation) Vezi definitia »

ponoșénie, ponoșénii, s.f. (înv.) ocară, defăimare, calomnie. Vezi definitia »

HIPERNUTRÍȚIE s. f. supraalimentare. (< engl. hypernutrition) Vezi definitia »