POÉM, poeme, s. n. 1. (Adesea fig.) Specie a poeziei epice, de întindere relativ mare, cu caracter eroic, filozofic, istoric, mitologic, legendar etc. ◊ Poem în proză = specie a prozei literare aparținând genului liric, cultivată din a două jumătate a sec. XIX. Poem dramatic = scriere dramatică în versuri sau cu caracter poetic. ♦ Mică piesă muzicală instrumentală, vocală sau vocal-simfonică de construcție liberă, cu caracter liric sau liric-narativ. ◊ Poem simfonic = lucrare amplă pentru orchestră, având de obicei un conținut programatic. [Var.: poémă s. f.] – Din ngr. póiima, fr. poème, lat. poema. Vezi definitia »

LIMFEDÉM s. n. edem bogat în proteine și dur datorită prezenței în țesuturi a unui exces de limfă. (< fr. lymphoedème) Vezi definitia »

ghiudem, ghiudemuri s. n. penis. Vezi definitia »

STAR-SYSTÉM s. n. sistem de producție și comercializare cinematografică bazat pe publicitate și pe cultul vedetelor. (< engl., fr. star-system) Vezi definitia »

BOÉM¹, -Ă, boemi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei. – Lat. lit. Bohemus. Vezi definitia »