GÁZDĂ, gazde, s. f. 1. Persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș. 3. (Reg.) Țăran bogat; chiabur, bogătan. ◊ Loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogați. – Din magh. gazda. Vezi definitia »

a-i cădea ochii în gură expr. 1. a fi foarte obosit; a-i fi foarte somn. 2. a fi surprins / uluit. Vezi definitia »

RAPIÉRĂ s.f. (Rar) Spadă cu lama fină. [Pron. -pi-e-. / < fr. rapière]. Vezi definitia »

CAPÂNTÓRTURĂ, capântorturi, s. f. Mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap¹ + întort „întors” + suf. -ură. Vezi definitia »

VREODÁTĂ adv. Mai de mult, cândva, odată; la un moment dat, în viitor. – Vre[o] + odată. Vezi definitia »