BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială; neîncrezător. ♦ Gelos. – Din bănui + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

EXSICATÓR s. n. aparat de laborator dintr-un vas de sticlă cu un capac ce se poate închide ermetic, pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor. (< fr. exsiccateur) Vezi definitia »

BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. Bețiv; (persoană) care poate bea mult. – Din bea + suf. -(u)tor. Vezi definitia »

RECTIFICATÓR, -OÁRE adj. Care rectifică; rectificativ. // s.m. și f. Muncitor calificat care lucrează la rectificări. [Cf. fr. rectificateur]. Vezi definitia »

CROMOFÓR, cromofori, s. m. Grup de atomi care, introduși în molecula unei substanțe organice, colorează acea substanță. – Din fr. chromophore. Vezi definitia »