INTEROGATÍV, -Ă adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. ◊ Propoziție interogativă (și s.f.) = propoziție prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare. [Cf. lat. interrogativus, fr. interrogatif]. Vezi definitia »

substantiv,masculin. Canal de internet cu foarte multi utilizatori. Vezi definitia »

EXPLICATÍV, -Ă adj. Care servește la explicarea a ceva. ◊ Notă explicativă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text (care se dă de obicei în josul paginii); dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate cuvintele pe sensuri. [< fr. explicatif, lat. explicativus]. Vezi definitia »

NEGATÍV, -Ă I. adj. 1. care neagă, tăgăduiește ceva. 2. care reprezintă o negație. ◊ (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ◊ ostil progresului; distructiv. 3. (despre numere) mai mic decât zero. II. s. n. 1. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat. 2. (poligr.) literă albă pe fond închis. (< fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ) Vezi definitia »

COMPENSATÍV, -Ă, compensativi, -e, adj. Care stabilește o compensație, care compensează. – Din fr. compensativ. Vezi definitia »