Definita cuvantului geneză
GENÉZĂ, geneze, s. f. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a Bibliei. – Din fr. genèse.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu geneză
TRẤMBĂ, trâmbe, s. f. 1. Bucată mare de pânză sau de stofă (făcută sul); val. 2. Dungă, fâșie. 3. Val, vârtej de apă, de praf etc. 4. Rând, șir, lanț. 5. Ceată, grămadă (de oameni), pâlc. – Din sl. tronba. Vezi definitia »
PREÁTCĂ s. f. v. pretcă. Vezi definitia »
CĂPRIOREÁLĂ, căprioreli, s. f. Totalitatea căpriorilor (II 1). [Pr.: -pri-o-] – Căprior(i) + suf. -eală. Vezi definitia »
pîslă (-le), s. f. – Fetru. În loc de *pîstlă, din sl. plŭstĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 247; Conev 60), cf. sb., cr. pust, ceh. plst, rus. polstĭ. – Der. pîslar, s. m. (muncitor care face pîslă); pîslit, adj. (de fetru; plușat); pîslos, adj. (moale; des; încîlcit); împîsli, vb. (a încîlci). Vezi definitia »
TĂLĂNCÚȚĂ, tălăncuțe, s. f. Diminutiv al lui talancă. – Talancă + suf. -uță. Vezi definitia »