Definita cuvantului genitiv
GENITÍV, genitive, s. n. (Gram.) Caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. – Din fr. génitif, lat. genitivus [casus].
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu genitiv
PENDENTÍV, pendentive, s. n. Parte de construcție de formă triunghiulară, pe care se sprijină o boltă acolo unde ea nu poate fi așezată de-a dreptul pe baza edificiului. – După fr. pendentif. Vezi definitia »
PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre1- + figurativ. Vezi definitia »
REPULSÍV, -Ă adj. care provoacă repulsie. (< fr. répulsif) Vezi definitia »
LONGEVÍV, -Ă longevivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană)care trăiește mult, depășind media de viață normală. – Cf. longevitate. Vezi definitia »
LEGISLATÍV, -Ă adj. referitor la legiferare, care legiferează. ♦ putere ~ă (și s. n.) = una dintre cele trei puteri ale statului constituțional, având atribuția de a elabora legi; organ ~ (și s. n.) = organ al puterii de stat care elaborează și adoptă legile. (< fr. législatif) Vezi definitia »