Definita cuvantului geniu
GÉNIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. génie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu geniu
ivilichíu, ivilichíe, adj. (înv.) subțire și înalt; zvelt. Vezi definitia »
ONDULATÓRIU, -IE adj. referitor la unde, care se propagă în formă de unde. (< fr. ondulatoire, it. ondulatorio) Vezi definitia »
SIMPÓDIU s. n. mod de ramificație a tulpinii prin creșterea mugurilor axiali. (< fr. sympode, lat. sympodium) Vezi definitia »
TRÓLIU s.n. Aparat care servește la ridicarea sau la transportul unei greutăți cu ajutorul unui cablu, care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. [Pron. -liu. / cf. fr. treuil]. Vezi definitia »
MENÍU s.n. Lista felurilor de mâncare de la o masă, de la un banchet etc.; mâncărurile servite la o masă. [Pron. -niu, var. menu s.n. (pron. me-nü). / < fr. menu]. Vezi definitia »