BRANCARDIÉR, -Ă s.m. și f. Cel care poartă brancarda; militar care ridică și transportă răniții pe câmpul de luptă. [Pron. -di-er. / < fr. brancardier]. Vezi definitia »

CENTROMER (‹ fr.) s. m. (GENET.) Porțiune a cromozomului prin care acesta se prinde de fusul nuclear de diviziune în timpul mitozei sau meiozei. Poate fi punctiform și localizat într-o strangulare inelară a cromozomului sau difuz, ca la majoritatea plantelor și insectelor. Poziția lui permite diferențierea tipurilor de cromozomi. Sin. cinetocor. Vezi definitia »

uger, ugere s. n. (vulg. – d. femei) sân, mamelă. Vezi definitia »

TRÉILER s. n. 1. remorcă dintr-o platformă joasă și solidă, sprijinită în spate pe un tren dublu de roți, iar în față pe vehiculul motor, pentru transportul pe șosele sau în porturi a coletelor și a pieselor grele. 2. (mar.) bac (pe cablu); pod plutitor. (< engl. trailer) Vezi definitia »

șnélfaier s.n. sg. (reg.) rafală de armă. Vezi definitia »