pohréb, pohréburi, s.n. (reg.) 1. subsol al unei case; pivniță. 2. casă mică, dărăpănată, urâtă. 3. (în forma: pohrib) capac de lut pentru oale. Vezi definitia »

CUBÉB s. m. arbust asemănător cu piperul, din Java și Kalimantan, cu esență, folosit în cosmetică și ca medicament. (< fr. cubèbe) Vezi definitia »

jeb (jéburi), s. n. – Buzunar. – Var. jep. Mag. zseb (Tiktin; DAR). Trans. de Nord. Vezi definitia »

AURANGZEB, padișah al Indiei (1658-1707), din dinastia Marilor Moguli. În timpul lui, Imp. Mogul a atins apogeul expansiunii teritoriale. Vezi definitia »

ERÉB s. n. (mit.) loc întunecat, subteran, unde era împărăția morților. (< lat. erebum, gr. erebos) Vezi definitia »