EMERÍT, -Ă adj. 1. care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină; competent. 2. care are multe merite într-o activitate; eminent. ♦ artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, știință, învățământ etc. (< fr. émérite, lat. emeritus) Vezi definitia »

CRIOLÍT s.n. Fluorură naturală de sodiu și aluminiu. [Pron. cri-o-, pl. -te. / < fr. cryolithe, cf. gr. kryos – frig, lithos – piatră]. Vezi definitia »

FLĂMÂNZÍT, -Ă, flămânziți, -te, adj. Care nu a mâncat de multă vreme; înfometat, hămesit (de foame). – V. flămânzi. Vezi definitia »

ALAÍT s. n. mineral rar, de culoare roșie, din Asia Centrală. (< rus. alait) Vezi definitia »

DĂRĂCÍT², -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat cu daracul. – V. dărăci. Vezi definitia »